“O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!”
“România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre. Ei toți au fost călăuziți de simțul datoriei, de curaj și de altruism. Vom pierde respectul și încrederea lumii față de România dacă vom continua să ne abatem de la aceste idealuri”
Majestatea Sa Regele Mihai I al României
Astăzi, poporul român dă o palmă unui destin trist ce a însângerat națiunea română, dă o palmă celor care au fost autorii evenimentelor desfășurate după 1990, și nu în ultimului rând, sistemului „democrat” instalat peste cadavrele tinerilor morți în Revoluția din decembrie 1989.
Astăzi, poporul român este unit, iar acest fapt se datorează dorinței de a-și arăta încă o dată, respectul pentru cel care a fost condamnat să trăiască departe de țara sa mamă, România.
Majestatea Sa Regele Mihai I al României, un nume ce va rămâne de acum înscris în inimile tuturor celor care nu sunt vasalii inconștienței și gândirii retrograde. Și eu, născut în 1977, sunt unul dintre acei tineri care au crescut cu tabloul regelui Mihai I în podul casei. Îmi aduc aminte și astăzi de „poveștile nocturne” despre regi și regine ce au clădit România Mare, „povești nocturne” rememorate de părinți și bunici sub lampa candelei de petrol și audiate la radio Europa Liberă, ascultat pe ascuns de frica regimului comunist. Am crescut cu acel sentiment, parcă divin la vremea aceea, de a iubi și respecta figura unui rege copil, ce a contribuit la făurirea istoriei țării sale mult iubite, însă exilat și alungat de acei trădători de neam.
Câtă noblețe, câtă harismă transmitea prin tăcere un rege exilat, care astăzi, deși mort, este plâns de urmașii celor care au slujit țara și pe Majestatea Sa, cu devotament, în lupte. Câtă pace și dragoste a trimis din cer, Majestatea Sa, astfel încât acest popor să fie unit într-un astfel de moment.
Scriu aceste rânduri, plin de emoție și dragoste ascunsă pentru regele țării mele. Deși cuvintele îmi sunt prea simple și fără de putere, în astfel de momente, îndrăznesc să adresez acest mesaj Familiei Regale și să îmi exprim convingerea că Majestatea Sa, Regele Mihai I a fost modelul la care poporul român trebuie să se îndrepte pentru a-și recăpăta identitatea.
Îmi aduc aminte de o discuție avută acum câțiva ani cu Excelența Sa Contele Pellegrini Cislaghi, la palatul Domniei Sale din Milano, care mi-a oferit ocazia de a redescoperi noblețea Regelui Mihai I și a Reginei Ana de Bourbon-Parma. Fiind cunoștințe apropiate ale Familiei Regale din România, rememorau un eveniment, care i-a marcat: invitați fiind la nunta Prinicipelui Vittorio Emanuelle de Savoia, Regina Ana, neavând posibilități financiare pentru a-și cumpăra o rochie de gală pentru această ceremonie, și-a folosit rochia pe care a purtat-o cu ocazia propriei nunți, făcându-i ajustările necesare astfel încât să poată fi folosită. O întrebare firească se impune! Unde sunt tonele de aur și avuțiile României, furate de Familia Regală, așa cum am fost intoxicați în cei 45 de ani de comunism? Nu cumva aurul și tezaurul României au fost furate de armata sovietică, sau oferit cadou de Petru Groza si Ana Pauker, „eliberatorilor” ruși? Câtă falsitate, minciună și istorie neadevărată i-a fost servită poporului român?
Familia Regală a României a trăit în simlitate și modestie, fiind animată de valori de care astăzi, acest popor are mare nevoie. Atat de multe minciuni s-au scris în istoria poporului român, încât nimic din ce am primit nu ar fi oprit poporul să-și plângă Regele iubit. Astăzi, Regele Mihai I al României lasă moștenire urmașilor lui o țară, dar la al cărui destin suntem părtași cu toții.
Trezește-te, popor român, din beția inconștienței tale! Trezește-te, popor român, din amorțeala nepăsării la care crezi că își găsești odihna. Scoală-te, române, și zdrobește sub călcâiul tău, șarpele amăgirii tale și readu în destinul istoriei tale, Coroana României. Multă umilință ai îndurat în acești ani! Este timpul tău, popor român, este timpul eliberării tale, prin schimbarea destinului copiilor tăi. Adu-ți aminte de aceste clipe ale unității tale , măcar acum în acest ceas al tristeții, și nu lăsa ca hoții, derbedeii și neciopliții societății românești să calce în picioare, istoria neamului tău. Plânge Ardealul, Cernăuțiul și Regatul, Basarabia și Bucovina, pamântul românesc, udat de miile de ostași români uniți sub coroana Monarhiei. Carol I, Ferdiand I, Mihai I sunt numele care trebuie să ne dea fiori, sunt părinții pământului pe care ,azi, romane, tu îl vinzi cu atâta nepăsare străinilor făra conștiință și iubire. Plâng codrii și hotarele țării prădate de neghiobi și hoți ai acestui sistem mârșav. Trezește-te popor român, măcar acum, în al unsprezecelea ceas și cere-ți dreptul de a-ți fi respectată demnitatea.
Nu te vom uita niciodata, Majestate, ci te vom păstra veșnic în suflete
Al Majestății Voastre,
†Avondios
Vicar General al Mitropoliei de Aquileia
Mitropolit Onorific de Brescia
Lasă un răspuns