Biserica Ortodoxă Rusă ROCOR si Biserica Ortodoxă Greacă Tradiționale
Istoria Mitropoliei Ortodoxe de Milano incepe inca din anul 1924 cand Biserica Ortodoxă Greacă (Canonică) adoptă calendarul Gregorian (de Stil Nou). Această reformă a dat nastere multor tulburări în toată Grecia, născând disensiuni si revolte in sanul monahilor , credinciosilor precum si a unor ierarhi . Acest motiv al necanicitații cât si a schismei create de Biserica Grecia Oficială pe seama Calendarului indreptat a dat nastere separatii multor calugari , ierarhi si credincosi de biserica ortodoxă Greaca care a impus calendarul nou fară un referendum democratic in biserica. De menţionat este faptul că în mai multe Biserici Ortodoxe oficiale s-a făcut această schimbare contestată de foarte multe feţe bisericeşti, ierarhi, clerici, monahi şi mireni, precum s a petrecut si in Romania .Tulburarea pricinuită în Grecia a generat o schismă în Biserica Ortodoxă, luând naştere fenomenul aşa-numit „Stil Vechi” şi „Stil Nou”. De remarcat este faptul ca Biserica Rusă Patriarhia Moscovei prin Sfântul Patriarh Tihon al Moscovei , emană o ANATEMĂ a bisericii ruse impotriva noului calendar , Anatemă incă validă si ne contestată de Patriarhia Moscovei.
Sfântul Tihon Patriarhul Moscovie
Mişcarea Ortodoxă Tradiţionalistă din Grecia, a luat amploare, sporind numărul de clerici şi credincioşi care erau impotriva noului calendar, considerând necanonică adoptarea unei calendar gregorian indreptat de catre Biserica Catolică aflată in contrast teologic si dogmatic cu Biserica Ortodoxă Universală din anul 1054.
Văzând adevărul de Credinţă mărturisit de Mişcarea Ortodoxă Tradiţionalistă din Grecia, doi episcopi hirotoniţi înainte de schimbarea calendarului revin la Stilul Vechi, rostind în public o Mărturisire de Credinţă, în anul 1935. Aceştia erau: episcopul Hrisostom de Florina şi episcopul Hrisostom de Dimetrias mai târziu s‑a alăturat celor doi şi Gherman de Zachintos, constituindu-se astfel primul Sfânt Sinod Ortodox de Stil Vechi din Grecia.
După moartea arhiepiscopului Hrisostom de Florina, Biserica Ortodoxa Grecă Tradiționalistă intră in legatură cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora (ROCOR) condus pe atunci de mitropolitul Anastasie.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora (ROCOR) trimite în Grecia doi ierarhi pentru a hirotoni un nou episcop .
In anul 1960, Arhiepiscopul Serafim Ivanov împreună cu Arhiepiscopul român Teofil Ionescu de Paris – Franţa, îl hirotonesc pe episcopul Akakios Papas de Talantion – Grecia.
În anul 1961 episcopul Akakios şi Arhiepiscopul Leontiy Filipovich de Chile (din ROCOR), hirotonesc pe episcopul Avxentios, constituindu-se astfel Sfântul Sinod al Greciei impreună cu alti episcopi hirotoniti de catre Biserica Ortodoxă Rusă. După constituirea Sinodului, episcopul Akakios este numit arhiepiscop şi mitropolit, rămânând Primat al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Grecia până la moartea sa, în anul 1963.
Anul 1963, aduce la cârma Bisericii Ortodoxe din Grecia pe Arhiepiscopul Avxentios care devine cel de-al doilea Întâistătător al Sfântului Sinod.
In anul 1969, Sfântul Ierarh Filaret Nou Mărturisitor al Americii , pe atunci mitropolit al ROCOR, recunoaşte succesiunea Apostolică a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale din Grecia şi toate hirotoniile ce au fost săvârşite în Grecia, de către acest Sfânt Sinod.
Infințarea Mitropoliei Ortodoxe Occidentale
Mitropolitul Avxentios primind numeroase cereri de a infința o Mitropolie Ortodoxă Occidentală in Diasposa , Mitropolitul Axențios va juca un rol important în înfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe a Europei Occidentale, a cărei succesoare de drept este Mitropolie Ortodoxă de Aquileia cu sediul in Milano (Sinodul din Milano ) care continuă neântrerupt Sccesiunea Apostolică a Bisericii Ortodoxe Universale in defavoarea unor asa zise “mitropolii, eparhii sau diocese indipendente asa zise ortodoxe” , care isi refac o proprie istoria din hirotoniile primite din partea Mitropoliei Noastre, insă care astazi sunt in afara comuniunii cu Sinodul din Milano din care au plecat datorită neascultarii sau dorințelor de slavă desartă, nascand schisme si desinsiuni in defavoarea ORTODOXIEI .
În anul 1978 Mitropolitul Avxentios alături de episcopii greci Gherontie şi Antonie, hirotonesc doi episcopi: Gabriel de Portugalia şi Iacob de Coimbra.
BISERICA ORTODOXĂ DIN ITALIA – MITROPOLIA DE AQUILEIA
In anul 1984 Mitropolitul Gabriel al Mitropoliei Ortodoxe a Europei Occidentale cu sediul in Portugalia si Iacobos de Coimbra hirotonese pe Arhimandritul Evloghios de Milano care până la acea dată era Arhimandrit si administrator al parohiilor ortodoxe sub Patriarhia Moscovei, tot in acea perioadă c Mitropolitul Gabriel de Portugalia si ceilalti Episcopi hirotonesc episcop si pe Igumenul Gregorio din Torino si el tot cleric al Patriarhiei Moscovei
Hirotonia intru preot Diacolnului Evloghios de catre Mitropolitul Antoniy Bloom
Mitropolitul Evloghios a fost hirotonit preot de catre Mitropolitul Antoniy Bloom in anul 1971 . Apoi a fost ridicat la randul de Igumen in anul 1975 in cadrul vizitei pastorale a Mitropolitului Nicodim Rotov la Milano, arhimandrit in anul 1982 de catre Mitropolitul Juvenalie Poyarkov.
https://en.wikipedia.org/wiki/Nikodim_(Rotov), https://en.wikipedia.org/wiki/Juvenal_(Poyarkov) .
Mitropolitul Antoniy Bloom si Igumenii Evloghios si Gregorio mai tarziu Episcopi
Facem mențiunea istorica a faptului că până în anul 1984 Episcopul Evloghios era sub ascultarea Patriarhiei Moscovei. Acest lucru arată ca Mitropolia noastra nu sa nascut din vreo schismă sau separatism in sanul bisericii ruse (Patriarhia Moscovei) insă datorită implicării comunismului în viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse din acea perioada , parohiile din Italia îşi pierduseră susţinerea financiară precum si susținerea duhovnicească din partea Patriarhiei Moscovei.
După mai multe solicitări de ajutor ale episcopului Evloghios (pe atunci arhimandrit mitrofor), Biserica Ortodoxă Rusă a răspuns negativ acestor insistenţe datorită problemelor interne politice din acea vreme. De menţionat este faptul că parohiile din Italia aveau foarte puţini credincioşi rusi , majoritatea lor dizidenți sau fosti membrii ale familiilor nobiliare Țariste precum a fost la Milano Contesa Romanini discendentă a familiei Romanov, precum si putini rusi refugiati ,dat fiind faptul că pe vremea comunismului nu se puteau trece graniţele unor ţări aşa uşor.
După mai multe insistenţe, arhimandritul Evloghie cere ajutorul Episcoplui de Geneva ( Elveția ) al Bisericii Ortodoxe Ruse din exil ROCOR care il pune in legatura cu mitropolitului Avxentios din Atena cu care ROCOR-ul era in plină comuniune. Mitropolitul Axentios se arată binevoitor să ajute parohiile din Italia. Mai mult, de atât după o scurtă perioadă de timp, trimite în Italia doi Episcopi ai Sinodului Ґ.O.Ҳ. din Grecia, care înfiinţează cele două episcopii ortodoxe italiene. Pe vremea aceea niciuna dintre Patriarhiile Canonice şi Bisericile Autonome Ortodoxe nu deţineau eparhii pe teritoriul Italiei.
In 27 Septembrie 1984 Arhiepiscopul Gabriel de Portugalia este numit Mitropolit Primat al Mitropoliei Ortodoxe a Europei Occidentale, iar Sf. Sinod primeşte Tomosul de Autonomie din partea Bisericii Ortodoxe Tradiționaliste din Grecia având dreptul de a se organiza conform Canoanelor Bisericii Ortodoxe Universale.
În anul 1990, Mitropolitul Gabriel incepe dialogul de unire cu Biserica Ortodoxă Autocefale a Poloniei avantu-l ca primat la acea dată pe Mitropolitul Vasily (Doroshkevich) http://www.orthodox.pl. Dialogul de unire intre Mitropolia Ortodoxe a Europei Occidentale si Episcopiile din Italia cea din Milano si Torino se conclud prin acceptarea doar a Mitropoliei de Portugalia si a celor doi episcopi ai sai fară nici o formă de rehirotonire a Mitropolitului Gabriel. Mitropolitul Vasiliy Doroshkevich recunoscând succesiunea apostolica a bisericii ortodoxe ruse ROCOR implicit a Mitropoliei de Aquileia .
De menționat este faptul ca Biserica Ortodoxă a Poloniei nu a luat sub obladuirea directă a Sa a Episcopilor din Italia, IPS Evloghios e PS Gregorio , datorită faptului ca cei doi episcopi fiind catolici convertiți la ortodoxie puteau creea probleme diplomatice cu Vaticanul inplicit cu Papa Ioan Paul al II-lea care era polonez .Pentru a nu creea probleme in interiorul Bisericii Ortodoxe a Poloniei minoritate ortodoxă intr-o țară majoritar Catolică, Mitropolitul Vasily renunță la cei doi episcopi de pe teritoriul Italiei.
Prin plecarea mitropolitului Gabriel in Biserica Autocefala a Poloniei Scaunul de Mitropolit al Mitropoliei Europei Ocidentale rămâne vacant, La data de 27 Septembrie 1990 Episcopii ramasi in sinod, se întrunesc în Mănăstirea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil din Franţa, alegându-l ca Mitropolit Primat pe Arhiepiscopul Evloghios de Milano. Astfel, Mitropolitul Evloghios devine cel de-al II-lea Primat al Mitropoliei Autonome Ortodoxe a Europei Occidentale
https://ro.wikipedia.org/wiki/Patriarhatul_de_Aquileia
În Italia Mitropolia de Aquileia este activă din anul 1984, pe când Patriarhia Română si celelalte Patriarhii Istorice nu aveau nicio episcopie în Italia. Sf. Sinod s-a extins de-a lungul anilor în toată Europa şi America stabilind comuniune euharistică cu mai multe Biserici, după cum urmează: Arhiepiscopia de Oropos şi Fili condusă de mitropolitul Kiprianos, care se afla în comuniune cu Mitropolia Slătioara din România. În cadrul acestei mitropolii Greceşti, mitropolitul Evloghie şi arhiepiscopul Kiprianos îl hirotonesc pe episcopul Hrisostom de Etna.
Trebuie să remarcam faptul că doi episcopi din Sinodul Mitropoliei de Aquileia anume arhiepiscopul Lazăr Puhalo şi episcopul Varlaam, au aderat la Sinodul Bisericii Ortodoxe Autonome din America (O.C.A.) şi au fost recunoscuţi de Patriarhia Ecumenica fără rehirotonie. De asemenea, arhiepiscopul Lazăr Puhalo este un cunoscut Conferentiar teolog ortodox care a participat la mai multe întruniri şi conferinţe ale Bisericilor oficiale, printre care şi Patriarhia Română . Prin acest fapt reiese că şi bisericile oficiale recunoscute de Patriarhia Constantinopolului, le considera drept valide hirotoniile săvârşite în cadrul Mitropoliei de Aquileia .
Biserica Ortodoxă a Ucrainei din America condusă de catre Mitropolitul Mistislav horotonit canonic de catre Patriarhia Ecumenica in anul 1989 primeste in plină comuniune si recunoaste Mitropolia de Aquileia si Milano ca biserica ortodoxă soră. Astazi Biserica Ortodoxa Ucrainiana din America aparține canonic de Patriarhia Ecumneică
In anul 1994 după moartea Patriarhului Mistislav ales după caderea comunismuli la cârma Bisericii Ortodoxe Ucraiene care si-a proclamat independența față de Patriarhia Moscovei , noul Patriarh Volodimyr dă Tomos de autonomie Mitropoliei de Aquileia si intră in plina comuniune cu aceasta . Mitropolia de Aquileia pâna la alegerea patriarhului Filaret se afla in Sinodul Patriarhiei de Kiev.
În anul 2008 mitropolia italiană a intrat în comuniune cu Mitropolia de Avlona, condusă de mitropolitul Anghelos. Mitropolitul Evloghie alături de arhiepiscopul Luca şi de arhiepiscopul Anghelos au săvârşit hirotonia episcopului Porfirios de Martiropolis.
In anul 2012 o parte din episcopii Sinodului din Milano decid intrarea in dialog cu Patriarhia Moscoviei implicit recunoasterea suprematiei Patriarhului Ecumenic totodată punând fine unei istorii sbuciumate dintr-o perioadă istorică greu incercate.
Decizia de dialog a fost acceptată unanim de toți membrii Sfantului Sinod insă unii episcopi au decis in ascuns separarea de Sinodul din milano autoprocalmandu-se unul dintre ei asa zis “Mitropolit primat “a unei mitropolii infințate de el, care nu are legitimitatea Mitropoliei de Aquileia , mitropolitul Evloghios nu a renunat niciodată la Arhierie ci doar la funcția de Mitropolit Primat asteptând in smerenie decizia de unitate cu Patriarhia Moscovie.
Datorită unor presiuni externe si a unor interese obscure a unor personaje dubioase care prin falsitate s-au introdus in dialogul de unitate cu Patriarhia Moscovei , precum si a multor atacuri din partea unor indivizi rau voitori , dialogul nu s-a conclus fiind in asteptarea unor decizii finale uficiale.
Pentru acest lucru in anul 2012 spre sfarsitul lunii septembrie Mitropolitul Evloghios, Archiepiscopul Avondios, Arhiepiscopul Boris(+2015) hotărasc reorganizarea internă a Mitropoliei de Aquileia si oprirea de la slujire a acelor episcopi care au creat schismă si neascultare.
La data de 3 noiembrie 2013 prin hirotonirea intru Episcop a Arhimandritului Ioan Justinian Ciubotaru, Mitropolia de Aquileia infința prima Episcopie Ortodoxă pentru comunitatea Rom . La scurtă vreme după hirotonia intru arhiereu a Vladicii Ioan Ciuboraru acesta păraseste Sinodul din Milano, cerandu-si pensionarea pe motive de boala, la scurta vreme proclamandu-si autonomia de Sinodul din care facea parte. Aceasta asa zisă “autonomie” este nerecunoscută de catre Mitropolia de Aquileia, tot odata aceata autonomie nefiindui acordata de Sfantul Sinod de Milano ci de catre alt episcop. Episcopul Sinodului de Milano Ioan, se află astazi in afara ascultării față de Sinodul de Milano care l-a hirotonit.
In prezent 2016 Mitropolia de Aquileia este organizată in 2 Eparhii . Arhiepiscopia de Milano si Longobardia , Eparhia de Brescia.
Devi effettuare l'accesso per postare un commento.